10. Warrior (Gavin O'Connor)
Doi dintre cei mai promiţători actori ai momentului, Tom Hardy (Bronson, Inception) si Joel Edgerton (Animal Kingdom) se înfruntă într-un turneu de Mixed Martial Arts. Se întâmplă ca cei doi să fie fraţi şi să aibă nevoie de bani. Se întâmplă ca tatăl lor alcoolic să fie jucat de Nick Nolte (la 35 de ani după ce fusese boxeur sărac în Rich Man, Poor Man, la 20 de ani de la dezalcoolizare). Nu duce lipsă de clişee, dar e pasionant şi foarte ataşant, cu interpretări memorabile şi cea mai bună coregrafie de lupte a anului.
9. Another Earth (Mike Cahill)
Primul dintre cele două filme din acest top cu o planetă albastră pe cer. Privind distrasă o planetă identică Pământului înscrisă pe orbita noastră, o tânără provoacă un accident de circulaţie în care moare întreaga familie a unui bărbat. Patru ani mai târziu, bate la uşă să îi ceară iertare. Celălalt Pământ, scăldat în lumină albastră, e a doua şansă. Filmat pe digital, cu buget infim, „Another Earth” e onest şi original.
8. Hanna (Joe Wright)
Cronica aici.
7. Midnight in Paris (Woody Allen)
Parisul (filmat favorabil) şi Marion Cotillard sunt superbe în cel mai recent film al lui Woody Allen. Owen Wilson e un înlocuitor remarcabil pentru Allen, în rolul unui scenarist american ce descoperă oraşul la ore târzii, vizitând trecute clipe de glorie, iar Adrien Brody joacă cu panaş un oaspete-surpriză. Hemingway şi Scott Fitzgerald sunt parteneri de nădejde ai eroului. Erudit şi totodată accesibil, experienţă de cinema de neratat.
6. The Guard (John Michael McDonagh)
Un fel de Armă Mortală cu Brendan Gleeson (In Bruges) jucând un poliţist irlandez rasist şi Don Cheadle (Traffic) pe post de agent FBI de culoare, „peşte aruncat pe uscat” într-o lume pe care nu o înţelege. Lui Boyle (Gleeson) îi plac femeile, cocaina, şi (cel mai probabil) şi mâncarea. Dar nu îi lipseşte nici simţul dreptăţii şi e partener de nădejde. Everett joacă (desigur) numai după reguli. Personaje negative colorate, şi unele dintre cele mai amuzante replici ale anului.
5. Melancholia (Lars von Trier)
Celălalt film cu o planetă albastră pe cer. Cronica aici.
4. Submarine (Richard Ayoade)
Cronica aici.
3. Le Havre (Aki Kaurismaki)
Aki Kaurismaki mută din Finlanda în Franţa temele lui predilecte, traducându-şi stilul inconfundabil. Odă închinată clasei muncitoare şi căldurii umane, plină de personaje memorabile (de la protagonistul pantofar ambulant, la copilul african imigrant ilegal, la cântăreţul androgin trecut de prima tinereţe şi la cei ce se adună să bea la barul din colţ) şi umor subtil. Plin de optimism, amintind de Jacques Tati şi de Jim Jarmusch, dar încadrându-se de minune în opera lui Kaurismaki.
2. Beginners (Mike Mills)
Oliver (Ewan McGregor) află că tatăl său (Christopher Plummer) văduv şi ajuns la bătrâneţe, e gay. Că iubeşte un bărbat mult mai tânăr şi că are cancer în fază terminală. Oliver are o iubită (foarte) franţuzoaică (Melanie Laurent), actriţă cu laringită, şi un câine cu replici subtitrate. Filmul lui Mike Mills (semi-autobiografic!) e o plăcere: mult mai optimist decât sugerează sinopsisul, inventiv (povestea e spusă în flashback-uri editate inspirat). Plummer va fi probabil nominalizat la Oscar pentru rolul carierei, iar McGregor nu a fost atât de bun de multă vreme.
1. Drive (Nicolas Winding Refn)
Cronica aici.
Doi dintre cei mai promiţători actori ai momentului, Tom Hardy (Bronson, Inception) si Joel Edgerton (Animal Kingdom) se înfruntă într-un turneu de Mixed Martial Arts. Se întâmplă ca cei doi să fie fraţi şi să aibă nevoie de bani. Se întâmplă ca tatăl lor alcoolic să fie jucat de Nick Nolte (la 35 de ani după ce fusese boxeur sărac în Rich Man, Poor Man, la 20 de ani de la dezalcoolizare). Nu duce lipsă de clişee, dar e pasionant şi foarte ataşant, cu interpretări memorabile şi cea mai bună coregrafie de lupte a anului.
9. Another Earth (Mike Cahill)
Primul dintre cele două filme din acest top cu o planetă albastră pe cer. Privind distrasă o planetă identică Pământului înscrisă pe orbita noastră, o tânără provoacă un accident de circulaţie în care moare întreaga familie a unui bărbat. Patru ani mai târziu, bate la uşă să îi ceară iertare. Celălalt Pământ, scăldat în lumină albastră, e a doua şansă. Filmat pe digital, cu buget infim, „Another Earth” e onest şi original.
8. Hanna (Joe Wright)
Cronica aici.
7. Midnight in Paris (Woody Allen)
Parisul (filmat favorabil) şi Marion Cotillard sunt superbe în cel mai recent film al lui Woody Allen. Owen Wilson e un înlocuitor remarcabil pentru Allen, în rolul unui scenarist american ce descoperă oraşul la ore târzii, vizitând trecute clipe de glorie, iar Adrien Brody joacă cu panaş un oaspete-surpriză. Hemingway şi Scott Fitzgerald sunt parteneri de nădejde ai eroului. Erudit şi totodată accesibil, experienţă de cinema de neratat.
6. The Guard (John Michael McDonagh)
Un fel de Armă Mortală cu Brendan Gleeson (In Bruges) jucând un poliţist irlandez rasist şi Don Cheadle (Traffic) pe post de agent FBI de culoare, „peşte aruncat pe uscat” într-o lume pe care nu o înţelege. Lui Boyle (Gleeson) îi plac femeile, cocaina, şi (cel mai probabil) şi mâncarea. Dar nu îi lipseşte nici simţul dreptăţii şi e partener de nădejde. Everett joacă (desigur) numai după reguli. Personaje negative colorate, şi unele dintre cele mai amuzante replici ale anului.
5. Melancholia (Lars von Trier)
Celălalt film cu o planetă albastră pe cer. Cronica aici.
4. Submarine (Richard Ayoade)
Cronica aici.
3. Le Havre (Aki Kaurismaki)
Aki Kaurismaki mută din Finlanda în Franţa temele lui predilecte, traducându-şi stilul inconfundabil. Odă închinată clasei muncitoare şi căldurii umane, plină de personaje memorabile (de la protagonistul pantofar ambulant, la copilul african imigrant ilegal, la cântăreţul androgin trecut de prima tinereţe şi la cei ce se adună să bea la barul din colţ) şi umor subtil. Plin de optimism, amintind de Jacques Tati şi de Jim Jarmusch, dar încadrându-se de minune în opera lui Kaurismaki.
2. Beginners (Mike Mills)
Oliver (Ewan McGregor) află că tatăl său (Christopher Plummer) văduv şi ajuns la bătrâneţe, e gay. Că iubeşte un bărbat mult mai tânăr şi că are cancer în fază terminală. Oliver are o iubită (foarte) franţuzoaică (Melanie Laurent), actriţă cu laringită, şi un câine cu replici subtitrate. Filmul lui Mike Mills (semi-autobiografic!) e o plăcere: mult mai optimist decât sugerează sinopsisul, inventiv (povestea e spusă în flashback-uri editate inspirat). Plummer va fi probabil nominalizat la Oscar pentru rolul carierei, iar McGregor nu a fost atât de bun de multă vreme.
1. Drive (Nicolas Winding Refn)
Cronica aici.
No comments:
Post a Comment